Dar nu intotdeauna...Am gasit un anume om care canta foarte frumos. Sufletu meu il pretuieste foarte tare. Dar mi-e teama ca va deveni iubit de prea multi. Asa ca-l tin eu pentru mine. Poate nu are sa-ti placa sau poate tare mult. Je m'en fiche! Am putea face o comparatie cu o situatie ipotetica. Sa zicem ca pleci intr-o calatorie si ajungi intr-un loc (observati toti ca nu am folosit termenul de ''locatie'' si nici ''cu totii") super-super frumos care-ti place tare tare, poate chiar te-ai indragostit de priveliste. Ai vrea sa imparti cu toata lumea acel lucru? Iti spun ca acum imi dai dreptate.
Plec. Ne vedem la anu' peste cateva zile.
Sa auzim numai de bine! (cred ca asta-i urarea cea mai cea)
Sunt un soi de incapatanare adaugat cu un soi de rebeliune contra-turma. Ceea ce ma face mai special si deosebit decat toti restul. De aceea nu-mi plac aceleasi lucruri pe care le plac tuturor. De aceea caut foarte mult ceea ce imi doresc. Ma zbat foarte tare pentru o clipa. Doar o clipa. Daca iei in considerare o clipa si o compari cu o viata intreaga e o nimica toata. Pentru mine acea clipa e totul.
Si acum tin minte momentul unui gol antologic pe terenul din curtea scolii. Cand era zapada si gheata. Era ora de sport. Toti eram chititi sa ne distram prin intermediul acestui joc. Nu mai era scopul sa castigam ci sa jucam frumos si sa radem. Sa ne chinuim si sa ne placa. Ceea ce am facut o ora. O ora intreaga am fost 12 baieti care au fugit, au ras de ei insisi si de ceilalti, au dat totul,au jucat cu fair-play un sport frumos. Toate privirile de pe margine erau atintite pe noi. Noi ne vedeam de ale noastre. Sa nu ne ranim dar totusi sa fie frumos. Si a fost perfect. Orice atingere a mingii cu piciorul era o arta. Orice efort era apreciat. Am dat totul fiecare dintre noi. Si fiecare a plecat de pe terenul acela inghetat cu o amintire frumoasa. Unul dintre cei 12 a plecat acasa cu una dintre amintirile cele mai frumoase ale vietii lui.
Lupt pentru viitor. Pentru clipa ce mi-o doresc sa o intalnesc. Carpe Diem suna foarte frumos dar nu poate fi adevarat tot timpul. Pentru ca ai nevoie si de liniste. Si de momente in care sa analizezi. Si sa decizi ceea ce vrei tu cu adevarat. Suntem campioni sa-i analizam pe ceilalti dar cine se mai uita la el insusi ceea ce vrea si ceea ce va face pentru a-si indeplini dorinta? Orice om poate fi ce vrea el sa fie. Caracterul fiecaruia vine din experientele pe care le-a avut si din deciziile pe care le ia. Cu cat inainteaza in varsta va fi mai constrans de anumite relatii pe care le are cu diverse personaje. Si va fi din ce in ce mai greu sa schimbe ceva.
Pentru mine anul viitor va fi cu multe schimbari. Sunt mai mult decat sigur. Doar ca vreau sa o iau pe calea pe care mi-o doresc eu. Pentru mine nu conteaza atat ca e greu pe parcurs ci scopul. Unde vreau sa ajung si cu cine sa am de-a face.
Acum e o lume in care daca vrei sa ai succes trebuie sa stii ce sa spui si ce nu. Sa stii sa fii rece, cand sa negociezi si cu cine. Pe parcurs apar tot felul de oameni mai mult sau mai putin complicati cu care interactionezi. Ceea ce te face mare e cum comunici cu ei. Nu mai pui la suflet nimic. Nici prietenii nu pot fi de incredere. Asta ma face sa gandesc ce cale voi alege.
O saptamana primele 2 orase. Londra cam o saptamana sa zic, Porto 3 zile, Barcelona merita cam 4-5 zile, Munchen fara numar daca e in octombrie :-)
Who wants to come? Rules of the game:
1. Fara nazuri orice-ar fi
2. Cazare pe unde se poate sub 25 euro /cap/noapte sau chiar gratis!!! (neaparat: pat+dus+caldura daca e nevoie)
3. Orice obiectiv interesant pentru membrii participanti trebuie neaparat vazut si capturat in poze
4. Nu stat prea mult la un obiectiv (scurt la obiect)
5. Senzatii tari trebuie NEAPARAT incercate, de ex: Paris- urcat in Eiffel cand vantul bate cu 50 km/h la sol=> mai mult de 100 km/h la o inaltime de 100 de m fata de sol
6. Mancare nu foarte multa ci doar mai plina de proteine
7. Multe zambete si implicare in a comunica cu persoane de incredere frumoase si amuzante bastinase
8. Luat suveniruri care simbolizeaza relatia dintre participant si orasul respectiv
9. La sfarsitul unei zile se pun toti de acord care sunt obiectivele pentru ziua urmatoare si traseul cel mai rapid printre ele
10. Intalnire la cineva acasa care are calculator si toate pozele si video-urile pentru a arata altor oameni care nu se pot numi participanti ce anume ne-a placut si ce nu.
Cele mai frumoase amintiri sunt cele in care ai parte de un sir de evenimente inovante. Stiti voi ce zic eu ca ati patit-o si voi ce mai...Scrie-mi pe comentarii cea mai faina amintire a ta, sau cea mai recenta, sau cea mai ...hmm...uau, etc.
Maine or poimaine voi citi ce mi-ati scris (in cazul in care chiar sunt adevarate statisticile si am 6 vizitatori pe zi :)
Cand a fost ultima oara cand ai vorbit pe fata cu cineva? Nu-ti amintesti?
De ce nu i-ai zis pe fata ce crezi? Crezi ca daca esti mai diplomat o sa castigi ceva? Mai mult pierzi decat castigi. Pierzi demnitate, pierzi respect. Impune-ti atitudinea si respectul. Castiga-l si atunci ma vei castiga. Doar ca imi spui cu jumatate de gura ca trebuia sa fac altfel nu ma face deloc sa ma schimb.
Abia astepti sa te certi cu cineva vad ca...
Acest post a fost scris impreuna cu cealalta personalitate a mea, prea complexa sa o intelegi. Vai dar ce cuplu minunat ai in tine :) Ce atractie irezistibila este intre cele doua incat se completeaza reciproc....
Am devenit melancolic, nostalgic dupa unele evenimente. Zambete afisate in unele poze mi-au adus aminte ce perioade faine au fost uneori.
In continuare am o presimtire, o presimtire ca voi apuca o cale pe care nu multi si-ar fi inchipuit-o. Nu ma intrebati ca nici eu nu stiu exact ce voi face. Peste vreo doua luni vedem ce o sa se intample...Doar e acolo undeva un galme ca iar voi apuca un drum greu de urcat.
Cred ca vreau prea multe si prea repede. Asa sunt eu acum, mai nerabdator, nu vreau sa-mi pierd vremea facand ceva neinteresant. Sau vreau sa-mi traiesc fiecare moment fara macar sa pot clipi? Am constatat mai demult ca vremea trece repede. Daca e asa, atunci eu vreau sa am o viteza mai mare decat are timpul meu. Vreau sa castig cursa si am de gand sa fac cum imi dicteaza spiritul. Nu vreau sa regret ca am luat o decizie pentru ca am ascultat de altcineva. Daca e asa atunci vreau sa o fac de mana mea. Intelegi tu?
Astea fiind spuse nu imi cer scuze ca nu am mai scris de demult pe aici. A fost decizia mea si asta (sic).
Stiu ca inca va e dor de mine. Doar nu trageti asa tare de maneca blogului asta ca mi-l rupeti :)
Aaa si inca ceva. Pentru zilele beeeeep, astept pe comentarii niste pile de de la voi de unde as putea cumpara ceva care face kabuuum sau pac-pac-pac-pac-etc...Uneori as avea asa o satisfactie suprema sa beeeeeeep.
P.S. In 16 decembrie 1989 a inceput revolutia la Timisoara. In caz ca uitati in fiecare zi de ce traiti putand sa spuneti ce vreti.
Imi doresc sa merg in nord sa vad aurora boreala. Sa pot dansa cu degetele impreuna cu culorile. Sa pot atinge cerul cu ochii si mainile. Sa imi intre in suflet bucuria vederii frumosului dat de Dumnezeu.
Zbor in avionul de aur...
Iarna sa ma obosesc pe ski-uri si sa fac urme in zapada pe care sa le vad din departare. Sa zambesc si sa exclam cat de frumos e sus de tot. Sus sa fiu ca apoi sa ajung jos cat mai repede. De acolo sa o apuc din nou in sus cu greutatea pe umeri. O vesnicie sa dureze urcusul si apoi bucuria prea scurta de a fi ajuns sus.
Art.1 . Acestea sunt niste randuri de cuvinte scrise intr-o noapte de decembre 2007. Ce face nostalgia si melancolia? Emotii care sunt aduse intr-o vreme cand nu faci mai nimic interesant. Exact ca si cand ne-am trezi dimineata, am mai sta in acea stare de bine sau am iesi imediat ca sa facem mai departe ce ne-am propus. Bullshit-uri...iar...Nu-i nimic, e plina lumea de ele.
Art.nedefinit
Chiar in acest moment un server imi inregistreaza urmele pe care le las pe aceasta retea enorma de informatie (despre web vorbesc). Cineva analizeaza fiecare cuvant al meu fara ca eu sa stiu. Nu , nu sunt paranoic cum ati crede. Fiecare dintre voi cei care crieti, cautati, va uitati la anumite poze, postati anumite poze, intr-un cuvant tot ceea ce faceti este preluat si analizat in functie de ceea ce-si doreste sa afle sau sa asambleze in conexiuni. Marile companii precum yahoo finanteaza anumite studii care au nevoie de datele stranse pe aceasta retea imensa. Proiectul "We feel fine" e un asemenea exemplu. S-au strans cuvinte scrise de bloggeri, poze postate, datele cand au fost postate si s-au facut corelatii cu meteorologia. Toate astea fara ca voi sa stiti ca orice cuvant ati scris a fost inregistrat si datele au fost folosite pentru a face un "pattern" din ceea ce simte fiecare om. Concluzia e ca toate sentimentele oamenilor se aseamana mai mult sau mai putin. Fiecare scrie in felul lui ceea ce simte si la final putem afla cine s-a simtit de ex bucuros intr-o anumita data. Indiferent de diferentele religioase, de sex, de rasa, etc. toti oamenii se aseamana.
Art.2 . Sa zicem ca esti nemultumit. Ce te-a adus in starea asta? Ce faci sa schimbi asta? Ce te face sa crezi ca nu vei reusi sa afli solutia? Stii ca daca iti propui sa faci ceea ce vrei sa faci ai sa reusesti indiferent de obstacolele care ti se vor opune in cale? Atunci de ce mai stai pe ganduri? Du-te implineste-ti visul! .
Art.3 .
Revino aici dupa ce ti-ai implinit visul.Apoi. Da click pe poze! Prima---iti trebuie timp sa te poti uita. Istorisiri adevarate. A doua---Cu ce te poate ajuta internet-ul. Sunt mai multe pagini.
Poate maine va fi mai bine. Poate voi gasi adevaratele lucruri care ma imping sa fac altele si altele.
Am citit azi ca ar exista un sindrom post-ERASMUS. Cu mana pe inima raspund ca e adevarat 100%. Totul se poate rezuma la o singura fraza : "Ajungi acasa si vezi ca nimic nu e schimbat dar in interiorul tau e totul schimbat" = "E mai usor acum sa iei decizia sa pleci decat era inainte de experienta ERASMUS". Gandeste-te la asta!
Sa ne auzim cu bine maine. Poate la vot, poate la munte, poate la teatru, poate la un film? Poate toate?!?!?
job in audit, master economie, derby match, theatre, etc.
Mergi greu pe ulite triste innoptate. Cu frunze de toate culorile umede, cu noroi pe ele, cu balti pe drum. Esti cu gandul la ceva care te-a pus pe ganduri. Cu cat te gandesti mai mult si cu cat strabati mai mult timp privirea ti se incrunta, sprancenele se strang dupa modelul muschilor pielii. Oftezi dupa un anumit timp si te mai relaxezi putin. Apoi dupa un timp incepi sa ti se umezeasca ochii pentru ca ai realizat ca s-a intamplat ceea ce ai si crezut ca a fost. Nu mai e nicio ceatza in fata gandurilor, totul e limpede si e exact cum nu trebuia sa se intample. Cuvintele ies mai rar si mai putin apasat. Toate sunt cuvinte simple, eficiente in a spune nimic. Ai chef doar sa scapi de actuala situatie in care esti. Vrei sa fii altundeva unde ti-ar fi mai bine. Pasii incep sa se intetzeasca deoarece ai in minte exact locul in care ai vrea sa fii si cu cine. Vrei sa tragi fermoarul cuvintelor care iti descriu supararea. Si totusi simti ca e in zadar. Deoarece s-a petrecut de demult, chiar de mult timp trecut. Si chiar nu mai are rost. Acum. Si incepi cu un subiect diferit. Incerci sa-l faci un subiect placut de discutat dar nu poti sa nu te gandesti la ceea ce e in tine. Pleci apoi inapoi pe acelasi drum gri, urat. Si parca ai vrea doar un lucru sa ti se intample sa te bucure. Orice lucru neinsemnat. Sa-ti ofere cineva un gest, o mimica a fetzei care sa-ti dea de inteles ceva, un zambet. Dar e greu de obtinut intr-un oras cu oameni frigurosi imbracati in negru si cu privirea in pamant. Nu ti-ai dori sa fii acum in alt loc? (pasind pe drumuri din capitale europene?)
Astept weekendul sa vad ce se intampla...ramane de vazut daca se adeveresc coincidentele...
prea putine lucruri spontane se petrec. reusim sa ne planificam toata viata pe nu stiu cati ani inainte? ne mai bucuram noi de ceva dupa asta? cred doar ca te obisnuiesti asa si anii trec doar cu anumite amintiri sporadice, fara esentza si zambete sincere. doar cu o grimasa "ce-ar fi putut fi daca..."
Ia-ti inima in dinti si picioarele in spinare si-ai sa vezi lumea cu alti ochi!
globetrotter sau globetrekker pentru cateva momente pe care ai sa ti le amintesti pentru totdeauna...
Vreau sa va scriu despre ceva inedit. De obicei bloggarii cum se considera ei unii primesc bani pentru reclamele pe care le tin pe site-urile lor (or blog-uri, or jurnale online cum le-ati zice). Ei bine eu vreau acum sa fac anti-reclama.
.
Mai nou lunea dimineata prea devreme pentru orice om or animal de zi eu fac cu fratello mio drumul spre arad. Si masina bineinteles are un radio incorporat in bordul masinii. Prin unde radio ajunge la urechile noastre o anumita emisiune de la postul europaaaeeeeeeeeeeeefeem. Emisiunea de dimineata intre 6 si 8 sau ceva in genul asta.
.
Historic gandindu-ma, emisiunea la inceputul ei era foarte frumoasa, cu un domn cu vocea serioasa, charismatica, ce mai...un james bond al radio-ului. Dar fiindca domnul acela si-a schimbat optica si gandirea a lasat pe altcineva la emisiunea de dimineata.
.
Si a venit unu', ca numai asa pot sa-i zic, si-a venit unu' nanaaa vai s-amar. Mai bine i-ati pune banda adeziva pe gura si sa-i legati mainile de scaun nu alta. Citeste omu' asta "stiri din ziare" si apoi le interpreteaza in maniera lui. El "se screme" efectiv (cu muuult patos cum ar zice tanti de la antena1) sa scoata niste glume prin interpretarile acestor "stiri" proprii lui. Eu si cu frate-meu ramanem perplecsi EFECTIV (scuzati iar patosul cu care repet acest cuvant efectiv obsesivo-obsedant) si tot timpul ne intrebam reciproc cam asa:
.
- Asta-i mare idiot?
- Cel mai mare din europaaaaa (observati ca lipseste eeeeeeeeefeeem) iuuuui iui.
- Muta la alt post!
- Nu este altu ca nu prinde in ciumeghu aista! numa pe ludu asta il avem aci
- Ni politia cum sta la panda. Abia asteapta sa ma prinda cum il depasesc pe-asta pe linia continua. Ha ha fraierii , ei nu stiu ca io stiu pe unde stau hehe ce jmecher is
.
Concluzie: (daca nu v-ati prins inca de ea) :
.
SCOATE-L DIN EMISIUNE OR LEAGA-L DE SCAUN!!!
Si-acum iata cum isi fac ei reclama pe site-ul proprietata privata pe care se pot uita toti fraierii:
.
"Te trezesti cu adevarat! Cum te-ai ridicat din pat, primesti o ceasca mare de informatii aburinde despre trafic si vreme, de stiri tari si de muzica plina de aroma. Totul pentru ca sa ai o zi cu adevarat buna.
.
Se numeste informatie faptul ca Andreea Marin s-a ratoit prin intermediul ziarelor la Mihaela Radulescu? Iar? Nu dau doi bani pe chestia asta scrisa de altii care n-au altceva ce sa faca decat sa nascoceasca scandaluri...
.
Daaaa frate, tare buna zi am avut dupa aia ce sa zic...am impins 40 de metri un microbuz plin de femei cu bagaje imense (ca-i crapase ambreajul) si apoi era sa mor calcat de o proasta cu un matiz care a inceput sa rada ca m-am uitat in spate nervos. splendid nu-i asa?
.
Tuturor idiotilor din tara asta le spun sa se uite in jurul lor sa vada ca traiesc intr-o comunitate si nu-s singuri in lumea asta. Shit!
"Cauta-ma tu!" : pentru mine azi are doua sensuri. Pentru voi, nu stiu cate ar avea.
Azi am castigat si nu ma bucur.
cateodata sunt atat de complicat incat nici eu nu-mi dau seama de ce. poate ca sa nu fiu ca restul?
nu am mai scris de demult. Nu din cauza ca nu mi s-au intamplat multe ci...pentru ca nu mai am rabdarea ca la sfarsitul zilei sa scriu un moment definitoriu din ziua pe care am trait-o. Raman franturi care au sa piara duse de crivatzul uitarii.
Vreau sa vina ninsoarea si gecile alea care se umfla. Si vremurile alea reci in care abia daca mai iesi din casa. Sau alea cand ti se aburesc ochelarii cand intri intr-o incapere calduroasa.
Printre victoria Romaniei la fotbal si altor "lucruri de pus" in frigiderul unui ministru constat ca vad mult mai multe evenimente dragutze toamna. Ziua Oradiei fiind una dintre ele. Vineri seara merseseram eu cu Adi spre centrul "metropolei" (daca nu stiati este un semn la intrare in Nojorid parca unde scrie ca intri in metropola). Vedem si noi ce n-a vazut Baselu si anume o juma' de troaca (tramvai in traducere tzutzi) care se plimba pe o linie adica dus intors pe aceeasi cale ferata, ceea ce bineinteles ne-a atras curiozitatea si niste intrebari in plus. Taximaestrulfiind un conducator auto atat de finutz si de atotstiutor ne-a dus pana acolo cu o mana pe volan si cu alta tinand de-un telefon celular. Fiind si polivalent schimba vitezele cu aceeasi mana cu care tinea de volan daca ma-ntelegeti. Ne-a parcat inainte de-un semafor ca doar deh...Dam de-o cladire frumos luminata si nou renovata (fosta biblioteca din centru pentru cunoscatori sau cladirea care sta cu fata la fundul calului lui Mihai Viteazu). Dragutz dragutz zic. Meet Lipi, Dona, Alin, Teo,Tibi, etc. si apoi dat o bere in ritmuri de Lori, Lore Groza. Melodii care cereau sa se ofere a-si demonstra "inteligentza" divei. Scriu ce-am vazut nu-s carcotas. Neshte poze trase de mine si ADi. Isi face aparitia n-ati fi crezut chiar Baselu!!! Together cu primaru' frate! Sa nu-ti vina sa crezi, nu altceva. Citez:"Am venit doar sa va urez Buna seara.... si.... hăhă... Sa traim bine". A zis primaru' si el ceva da' nime' nu l-o bagat in seama. Apoi neshte Directia 5 uneori pusa pe rock alteori pe lent. Minunat moment cu oamenii fluturandu-si mainile...Frumos chiar...Un moment in care directivistii i-au atacat pe organizatori ca nu-i lasa sa cante pe bune. Organizatorii vroiau doar au vrut sa se auda bine hihi. Next: artificii (unele momente scurte faine). Finalul a fost interesant: o cascada de artificii pe malul Crisului Iuteee. Niste oameni saritori in cap apoi (in genere Simplu) cu doua trei melodii si-apoi a urmat drumul. Popcorn caramelizat cu frig pe degete. In rest numa' bine. Noroc!
Imagineaza-ti ca eu am un Ferrarri rosu si traiesc in Paris. Si ma duc cu el in centru la o banca. Intru, ma asez la masa unui consilier si ii spun ca am nevoie de un imprumut. Ma duc in vacanta pentru 2 saptamani intr-un voiaj in jurul lumii. Si am nevoie de 10.000 de euro. Imi cere tipul ceva care sa acopere valoare imprumutului. Ii arunc cheile ferrarri-ului pe masa si ii spun ca asta e. Masina care valoreaza 250.000 de euro. Tipul imi zice ca e ok facem actele si plec. El duce Ferrarri-ul in parcarea subterana a bancii si o parcheaza. Apoi acesta, in timp ce eu imi sorbeam cocktail-ul pe malul oceanului, cauta date despre mine si isi da seama ca sunt multi-milionar.
Revin din vacanta mai bronzat, mai flexat si merg la banca. Platesc cei 10.000 de euro si dobanda de 15.43 euro. Si el deodata ma intreaba: Dar de ce ati avut nevoie de imprumutul bancii, doar sunteti multi-milionar ?
"OK boys. En route. Je veux tuer quelqu'un aujourd'hui. - Ah bon ! Pourquoi aujourd'hui ? - Hé ! hé ! Je pars en congé demain, ça va faire long."
"Jacob C. Washbourne et ses coéquipiers cherchent une cible. "Juste pour s'amuser", dira l'un d'eux aux envoyés du Washington Post qui ont brillamment reconstitué toute cette équipée meurtrière en avril. "
"Ancien marine, Washbourne, 29 ans, est le chef de l'équipée. Il gagne 600 dollars par jour. Gros bras tatoués, 1,90 m, crâne rasé et barbichette, le géant, originaire d'Oklahoma, pose son fusil automatique M-4 - le même que celui des troupes américaines régulières -, entre les deux sièges. "Tiens, laisse-le s'approcher un peu, je vais le tirer au pistolet." C'est un vieux bonhomme qui conduit le taxi. Il semble avoir un client. Qu'importe. Depuis l'invasion d'avril 2003, l'Irak s'est transformé en Far West"
"Washbourne a ouvert sa portière, s'est couché sur son siège, bras dehors. Le taxi approche. Le tireur ajuste sa cible. Une volée de balles transperce le pare-brise. Le taxi finit sa course sur le bas-côté. "Joli coup !", siffle Schmidt. On ne saura jamais si les deux Irakiens sont morts, s'ils ont été blessés, s'ils ont survécu"
"L'expédition meurtrière de Jacob C. Washbourne ne serait sans doute jamais remontée à la surface si l'un des hommes du détachement, un Fidjien nommé Isireli Naucukidi, n'avait eu "l'estomac retourné" par ce qu'il a vu "à de si nombreuses reprises", et n'avait décidé de démissionner et de parler."
"Blackwater, Aegis, GlobalRisk, DynCorp et le britannique ArmorGroup sont les plus puissantes parmi les 177 "sociétés militaires privées" qui opèrent, avec 48 000 hommes en armes, en Irak. "
"Blackwater - 800 000 dollars de contrats en cours avec Washington, 20 000 "soldats" sous son drapeau et 20 avions et hélicoptères dans ses entrepôts de Caroline du Nord - est "la plus puissante armée privée du monde", selon Jeremy Scahill.....
Erik Prince, le richissime patron de Blackwater, est un gros contributeur financier des campagnes de l'administration Bush"
"Paul Bremer, alors proconsul américain à Bagdad, avait pris, quarante-huit heures avant son départ en juin 2004, un décret qu'aucun gouvernement irakien ne s'est donné la peine d'abroger : l'ordonnance 17 étend à tous les personnels civils employés par l'une ou l'autre des branches du gouvernement fédéral américain en Irak une immunité totale vis-à-vis de la justice locale."
"les diverses agences fédérales chargées de la reconstruction de l'Irak et le Pentagone, qui emploie à lui seul 7 800 "militaires privés" pour garder ses entrepôts, réparer ses équipements, protéger ses convois de vivres et matériels, entraîner sous contrat les soldats et policiers irakiens, surveiller ses prisons, interroger ses détenus "
"L'armée proprement dite dispose actuellement de 168 000 hommes sur le terrain"
"Or l'ancien secrétaire d'Etat Colin Powell, qui voulait deux fois plus de troupes pour l'invasion, l'a souvent dit : "Nous n'avons jamais eu assez d'hommes pour assurer la stabilité du pays, encore moins sa reconstruction." A eux seuls, les 48 000 "PSD" comme on les appelle à Bagdad (Personal Security Details), représentent plus de deux divisions. Nul ne peut croire qu'ils pourraient être remplacés par des soldats réguliers. Pour les aventuriers de la sécurité, l'Irak restera longtemps un eldorado. "
.
Si parca ramane un iz de moarte pentru ceva ce nu am vrut initial sa se intample. Ma refer la romani care nu si-au dorit razboiul acesta. Sunt doar decizii politice cu scopul de a rezista pe un camp de lupta deschis de americani. A fost al 8-lea roman mort in Irak. Deunazi am auzit ca olandezii ar fi pierdut 11 vieti acolo.
Si totusi de ce continuam sa ramanem acolo? Pentru a sta ca si cainii la usa unde se semneaza contractele? Pentru a ne gudura pe langa marea si mareatza tara cu buget de science fiction al armatei proprii (in genere SUA)?
Sa ne explice inca o data presidentul nostru Basescu de ce trebuie ca 600 de romani sa mai ramana pe pamantul altui stat?
Romanii si-au dobandit libertatea si institutiile prin forte proprii, e adevarat cu pretul multor ani de chin (anii de dupa 1990). Americanii deja sunt de 3 ani acolo si cred ca ar fi trebuit sa starpeasca deja cuiburile de "insurgenti"...
De ce nu i-am lasa sa se descurce prin forte proprii?
Si nu stiu de ce m-am gandit la Adrian (si el are un blogushor de romanash). Lucreaza intr-un birou de publiciTARI...De fapt stiam de ce m-am gandit la el hihi. Si in sinea mea dupa cum il stiu eu pe el asa mai voios si care stie sa faca oamenii sa zambeasca si sa scoata ce e mai bun din ei...mi-a trecut prin cap sa-i propun cand are timp sa-i puna un pic la munca pe colegii lui si sa faca un filmuletz de prezentare a echipei cu care lucreaza.
Adrian draga daca tot ai inceput
{citez}[o serie de mini-interviuri cu scopul de a prezenta echipa, si bineinteles am fost cobai, sa vedem ce iese. Pentru cei care ma cunosc, raspunsurile nu vor fi foarte revelatoare, insa ofera si cateva chestii noi.]
Vai de viata mea...Am ras de aproape am crapat...Am dat peste un site cu o convorbire audio intre un tip care primea acasa un telefon de la un altul care incerca sa-i vanda nu stiu ce sistem de satelit.
.
Si PISICU ii pe spate!
Era era sa-mi dea lacrima...Uff stai un pic, sa-mi revin.
Buun. Linkul este doar aici la mine si vi-l dau voua. IA-L!
Japonezii astia ne minuneaza zilele prin idioteniile pe care le fac... Ce-ar face un european, sa zicem un roman par exemple (e cu bataie lunga...) cand ar vedea asta?
Le-ar face poze si video-uri si apoi ar trimite la lumea intreaga sa vada in ce locuri traieste el? :))Ar trebui sa intreb...
Am gasit niste rezultate foarte interesante si o diversitate de rezultate foarte mare! Drept urmare voi face un tabel
CE "da batai de cap" CUI "da batai de cap"
Acidentarea lui chivu Mancini Windows Genuine Validation voua Anvergura inflatiei din luna august BNR Noua legislaţie privind TVA firmelor şi Finanţelor Proba de romana liceenilor Gripa aviara europenilor Munca la negru inspectorilor ITM Dosarul Magdei Tepoi judecatorilor inca inainte de primele audieri Lipsa personalului calificat investitorilor straini Aprecierea leului agentiilor de turism Deficitul bugetar francezilor Alocatia pentru copii mamicilor Programul lui Nicolaescu medicilor de familie Liga Campionilor stelistilor Toyota GM si Ford Windows noua tuturor Rezistenta la schimbare tie? O planta halucinogena politistilor americani Calculul taxei de inmatriculare cumparatorilor Leul greu contabililor si comerciantilor Tensiunea mica celor care au tensiunea mica (doooooh) Tineretul zgomotos vecinilor lor Cresterea galopanta a economiei chineze (va vine sau nu sa credeti) autoritatilor de la Beijing
Mie imi da batai de cap photoshopu si o persoana din jurul vietii mele.
Out on her royal yacht (borrowed for the occasion) the queen was enjoying the sea air when she spied a man in the water off the port bow - clearly being menaced by a very large shark.
Through her binoculars she could see it was Christiano Ronaldo, struggling frantically to free himself from the jaws of a 20 foot shark!
The queen ordered the captain to change course to try and save the poor man, but she knew the yachts top speed would never get them there in time.
At that exact moment a speedboat containing three men wearing white tops sped into view. One of the men took aim at the shark and fired a harpoon into its ribs, immobilising it instantly. The other two reached out and pulled Ronaldo from the water and, using long clubs, beat the shark to death.
They bundled the bleeding, semi-conscious Ronaldo into the speedboat along with the dead shark and prepared for a hasty retreat, when they heard frantic calling …… It was the Queen calling them to the yacht.
On reaching yacht the Queen went into raptures about the rescue and said, “I’ll give you a knighthood for your brave actions. I thought the England players would hate Ronaldo after the world cup. But I see that the England team are true heroes and should serve as a model for sportsmanship to other countries.” She knighted them and sailed away.
As she departed Rooney asked the others, “Who was that?!”
“That,” Beckham answered, “was our Queen. She rules the Commonwealth and knows everything about our country.”
“Well,” Rooney replied, “she knows fucking all about shark fishing. How’s the bait holding up?”
Si acum pregatiti-va pentru un moment special din emisiunea noastraaaa. Invitatul meu speciaaaaal care va va incanta...Direct din Franta via Germania esteeeeeeeeee: Guuuuntheeeeer!
Era dimineata pe la 10. Eram in Paris. Racoarea isi facea simtita prezenta. Razele soarelui incepeau sa incalzeasca putin aerul. Eam infofoliti bine. Aveam o directie precisa unde sa mergem. Ne-am indreptat incet spre statie ca si cum asa ar fi normal sa se intample totul. Seren. Parca pluteam. Desi ne dureau oasele si muschii stiam ca va fi frumos si azi. Ne-am luat tichete si am intrat jos. Parca nimic nu putea sa ne supere. Aveam o stare de spirit foarte buna. Abia asteptam sa ajungem sa vedem alte locuri...Am luat metroul. Acelasi in fiecare zi dintr-o statie descoperita in aerul tare de dimineata. Ne-am asezat infofolind-ne si mai tare in scaune. Si ne uitam pe geamul aburit. Inca o statie si inca una. Dar cineva a aparut. Cineva de la care nu-ti poti lua ochii. Era o fata foarte frumoasa. De culoare. Era cu inca 3 prieteni. S-a asezat cu fata catre mine fara sa ma bage in seama. Desi nu arata ca ar fi iubita cuiva, arata atat de frumoasa incat nu ai fi crezut ca nu ar avea vreun iubit. Cum s-au inchis usile s-au oprit si vorbele dintre cei 4. Asteptau si ei sa ajunga la destinatie. Dar eu nu puteam sa nu ma uit la ea. Simteam ca pierd ceva, ca pierd secunde pretioase daca nu ma uit la ea. S-a uitat si ea si m-a observat. Incet mi-am retras privirea si si-a dat seama. Iar am privit-o si parca era un magnet. De care nu-ti poti lua ochii. Avea asa...un aer periculos dar gingas. Era totusi o fata care emana un gust periculos de dulce. Aveam impresia ca are nevoia sa se simta iubita de cineva, sa nu mai traiasca in mediul acela in care era. Uneori imi spunea privirea ei ca merge la scoala si e printre cei mai buni. Alteori era rebela si nu stiai cum va reactiona in urmatoarea secunda. Ne-am mai privit de cateva ori dar nu insistent. Mi-a trecut prin gand sa merg la ea si sa intru in vorba cu ea. Sau cum sa fac sa ii dau de inteles ca as vrea sa stau macar de vorba cu ea pret de cateva fraze...Dar cel mai frumos si inocent moment a fost cand a trebuit sa cobor. Cu un mic regret am coborat ultimul uitandu-ma tot timpul la ea fara sa tin cont ca s-ar putea uita si restul la mine. S-a uitat si ea. Nu am schitat niciun gest si totusi cred ca a inteles in final. Si-a aruncat o privire dupa mine in timp ce eu mi-am intors capul sa o mai vad o data de pe peronul statiei de metrou parizian. Si am zambit spunandu-mi: surprize de unde nu te astepti...
la fel ca pistruiata roscata creatza din tramvaiul dinspre casa
sau ca fata cea timida care ma urmarea pana luam coltul...
Spune-mi tu, unde mi-as putea parca eu in ditamai Paris-ul, Ferrarri-ul de 250.000 de euro sa fiu sigur ca o voi gasi unde am lasat-o si in plus sa platesc numai 15,43 euro parcarea?
Am deschis usa si am intrat intr-o camera. O camera de hotel plictisita si posomorata. Jaluzele putin prafuite stau la geamuri. Scaune lipsite de culoare si mmm....e un aer uscat. E destul de greu de respirat. Instinctiv geamul il deschid. Inchid usa. Apoi ma duc sa vad cum e in baie. Aceeasi atmosfera neatragatoare. Sunt obosit tare si decid sa fac un dus. Dupa 15 minute parca a disparut acel aer greu. Ploaia s-a sfarsit asa ca imi vine o idee. Vazusem o bicicleta si am intrebat daca pot sa o imprumut. Mi s-a spus ca e in regula asa ca in 5 min sunt in plina actiune. Ma plimb prin centrul orasului si vad oameni in costume care sunt pe skateboard-uri in adidasi. Se aude o muzica de langa o benzinarie. E doar europa fm cu o melodie foarte faina.
Ma intorc si am o surpriza. A aparut ceva nou in camera mea de hotel. E o geanta diplomat neagra din piele cu numele meu atasat pe maner. Ma intreb cine a intrat la mine in camera? Intreb la receptie dar nimeni nu stie nimic. O deschid sa vad ce e inauntru. Si am o surpriza de proportii...
Pe drum. Din nou. Spectator care priveste cum se deruleaza viata si ia cate-o farama din ea pentru secundele in care vrea sa-si aminteasca de acea calatorie.
Am ajuns acasa. Dupa cateva zile. Un pic mai entuziast. Fara sa ma gandesc prea tare la ce-o sa fie.
Cateva imagini de pe strazi ramase intiparite in memorie : vaporas pe bega, graffitti "nostalgii caragiu, carpati", un taxi oarecum grabit inspre o gara cu doua trenuri la acelasi peron in directii diferite.
Smooth and silk. blush. no strings attached / no hidden catch.
mai vine o toamna? cu ploi si frunze ude pe jos? cu miros de frunze de castan prin parcuri? cu oameni infrigurati mergand pe drum dimineata scotand aburi? cu noaptea cautand un loc unde sa intri sa te incalzesti? cu alti ochi?
