Ep.3

Era dimineata pe la 10. Eram in Paris. Racoarea isi facea simtita prezenta. Razele soarelui incepeau sa incalzeasca putin aerul. Eam infofoliti bine. Aveam o directie precisa unde sa mergem. Ne-am indreptat incet spre statie ca si cum asa ar fi normal sa se intample totul. Seren. Parca pluteam. Desi ne dureau oasele si muschii stiam ca va fi frumos si azi. Ne-am luat tichete si am intrat jos. Parca nimic nu putea sa ne supere. Aveam o stare de spirit foarte buna. Abia asteptam sa ajungem sa vedem alte locuri...Am luat metroul. Acelasi in fiecare zi dintr-o statie descoperita in aerul tare de dimineata. Ne-am asezat infofolind-ne si mai tare in scaune. Si ne uitam pe geamul aburit. Inca o statie si inca una. Dar cineva a aparut. Cineva de la care nu-ti poti lua ochii. Era o fata foarte frumoasa. De culoare. Era cu inca 3 prieteni. S-a asezat cu fata catre mine fara sa ma bage in seama. Desi nu arata ca ar fi iubita cuiva, arata atat de frumoasa incat nu ai fi crezut ca nu ar avea vreun iubit. Cum s-au inchis usile s-au oprit si vorbele dintre cei 4. Asteptau si ei sa ajunga la destinatie. Dar eu nu puteam sa nu ma uit la ea. Simteam ca pierd ceva, ca pierd secunde pretioase daca nu ma uit la ea. S-a uitat si ea si m-a observat. Incet mi-am retras privirea si si-a dat seama. Iar am privit-o si parca era un magnet. De care nu-ti poti lua ochii. Avea asa...un aer periculos dar gingas. Era totusi o fata care emana un gust periculos de dulce. Aveam impresia ca are nevoia sa se simta iubita de cineva, sa nu mai traiasca in mediul acela in care era. Uneori imi spunea privirea ei ca merge la scoala si e printre cei mai buni. Alteori era rebela si nu stiai cum va reactiona in urmatoarea secunda. Ne-am mai privit de cateva ori dar nu insistent. Mi-a trecut prin gand sa merg la ea si sa intru in vorba cu ea. Sau cum sa fac sa ii dau de inteles ca as vrea sa stau macar de vorba cu ea pret de cateva fraze...Dar cel mai frumos si inocent moment a fost cand a trebuit sa cobor. Cu un mic regret am coborat ultimul uitandu-ma tot timpul la ea fara sa tin cont ca s-ar putea uita si restul la mine. S-a uitat si ea. Nu am schitat niciun gest si totusi cred ca a inteles in final. Si-a aruncat o privire dupa mine in timp ce eu mi-am intors capul sa o mai vad o data de pe peronul statiei de metrou parizian. Si am zambit spunandu-mi: surprize de unde nu te astepti...


la fel ca pistruiata roscata creatza din tramvaiul dinspre casa


sau ca fata cea timida care ma urmarea pana luam coltul...