Voi fi tot timpul un pustan cu parul blond

Dar nu intotdeauna...Am gasit un anume om care canta foarte frumos. Sufletu meu il pretuieste foarte tare. Dar mi-e teama ca va deveni iubit de prea multi. Asa ca-l tin eu pentru mine. Poate nu are sa-ti placa sau poate tare mult. Je m'en fiche! Am putea face o comparatie cu o situatie ipotetica. Sa zicem ca pleci intr-o calatorie si ajungi intr-un loc (observati toti ca nu am folosit termenul de ''locatie'' si nici ''cu totii") super-super frumos care-ti place tare tare, poate chiar te-ai indragostit de priveliste. Ai vrea sa imparti cu toata lumea acel lucru? Iti spun ca acum imi dai dreptate.

Plec. Ne vedem la anu' peste cateva zile.

Sa auzim numai de bine! (cred ca asta-i urarea cea mai cea)

Marcel. 29 decembrie 2007.

Calm.

Hei Delilah...It's what you do to me...

Steaua mea e o clipa doar

Sunt un soi de incapatanare adaugat cu un soi de rebeliune contra-turma. Ceea ce ma face mai special si deosebit decat toti restul. De aceea nu-mi plac aceleasi lucruri pe care le plac tuturor. De aceea caut foarte mult ceea ce imi doresc. Ma zbat foarte tare pentru o clipa. Doar o clipa. Daca iei in considerare o clipa si o compari cu o viata intreaga e o nimica toata. Pentru mine acea clipa e totul.

Si acum tin minte momentul unui gol antologic pe terenul din curtea scolii. Cand era zapada si gheata. Era ora de sport. Toti eram chititi sa ne distram prin intermediul acestui joc. Nu mai era scopul sa castigam ci sa jucam frumos si sa radem. Sa ne chinuim si sa ne placa. Ceea ce am facut o ora. O ora intreaga am fost 12 baieti care au fugit, au ras de ei insisi si de ceilalti, au dat totul,au jucat cu fair-play un sport frumos. Toate privirile de pe margine erau atintite pe noi. Noi ne vedeam de ale noastre. Sa nu ne ranim dar totusi sa fie frumos. Si a fost perfect. Orice atingere a mingii cu piciorul era o arta. Orice efort era apreciat. Am dat totul fiecare dintre noi. Si fiecare a plecat de pe terenul acela inghetat cu o amintire frumoasa. Unul dintre cei 12 a plecat acasa cu una dintre amintirile cele mai frumoase ale vietii lui.

Lupt pentru viitor. Pentru clipa ce mi-o doresc sa o intalnesc. Carpe Diem suna foarte frumos dar nu poate fi adevarat tot timpul. Pentru ca ai nevoie si de liniste. Si de momente in care sa analizezi. Si sa decizi ceea ce vrei tu cu adevarat. Suntem campioni sa-i analizam pe ceilalti dar cine se mai uita la el insusi ceea ce vrea si ceea ce va face pentru a-si indeplini dorinta? Orice om poate fi ce vrea el sa fie. Caracterul fiecaruia vine din experientele pe care le-a avut si din deciziile pe care le ia. Cu cat inainteaza in varsta va fi mai constrans de anumite relatii pe care le are cu diverse personaje. Si va fi din ce in ce mai greu sa schimbe ceva.

Pentru mine anul viitor va fi cu multe schimbari. Sunt mai mult decat sigur. Doar ca vreau sa o iau pe calea pe care mi-o doresc eu. Pentru mine nu conteaza atat ca e greu pe parcurs ci scopul. Unde vreau sa ajung si cu cine sa am de-a face.

Acum e o lume in care daca vrei sa ai succes trebuie sa stii ce sa spui si ce nu. Sa stii sa fii rece, cand sa negociezi si cu cine. Pe parcurs apar tot felul de oameni mai mult sau mai putin complicati cu care interactionezi. Ceea ce te face mare e cum comunici cu ei. Nu mai pui la suflet nimic. Nici prietenii nu pot fi de incredere. Asta ma face sa gandesc ce cale voi alege.

Iris - Eu as vrea...

Praga, Viena, Londra, Porto, Barcelona, Munchen,...

O saptamana primele 2 orase. Londra cam o saptamana sa zic, Porto 3 zile, Barcelona merita cam 4-5 zile, Munchen fara numar daca e in octombrie :-)

Who wants to come? Rules of the game:

1. Fara nazuri orice-ar fi

2. Cazare pe unde se poate sub 25 euro /cap/noapte sau chiar gratis!!! (neaparat: pat+dus+caldura daca e nevoie)

3. Orice obiectiv interesant pentru membrii participanti trebuie neaparat vazut si capturat in poze

4. Nu stat prea mult la un obiectiv (scurt la obiect)

5. Senzatii tari trebuie NEAPARAT incercate, de ex: Paris- urcat in Eiffel cand vantul bate cu 50 km/h la sol=> mai mult de 100 km/h la o inaltime de 100 de m fata de sol

6. Mancare nu foarte multa ci doar mai plina de proteine

7. Multe zambete si implicare in a comunica cu persoane de incredere frumoase si amuzante bastinase

8. Luat suveniruri care simbolizeaza relatia dintre participant si orasul respectiv

9. La sfarsitul unei zile se pun toti de acord care sunt obiectivele pentru ziua urmatoare si traseul cel mai rapid printre ele

10. Intalnire la cineva acasa care are calculator si toate pozele si video-urile pentru a arata altor oameni care nu se pot numi participanti ce anume ne-a placut si ce nu.

Iris - Eu si cu tine...

Voi dormi

vreo 3 zile neintors...Fie zi fie noapte eu voi dormi. Sa nu cumva sa tragi de mine ca am un AK-47 sub perna :).

.

Telefon inchis, calculator nici atat...

.

Unde mergem de sarbatori?

LIBER

Feel free

Be free

Amintiri recente

Cele mai frumoase amintiri sunt cele in care ai parte de un sir de evenimente inovante. Stiti voi ce zic eu ca ati patit-o si voi ce mai...Scrie-mi pe comentarii cea mai faina amintire a ta, sau cea mai recenta, sau cea mai ...hmm...uau, etc.

Maine or poimaine voi citi ce mi-ati scris (in cazul in care chiar sunt adevarate statisticile si am 6 vizitatori pe zi :)

Doar somn usor...

Cuvinte cu greutate

Cand a fost ultima oara cand ai vorbit pe fata cu cineva? Nu-ti amintesti?

De ce nu i-ai zis pe fata ce crezi? Crezi ca daca esti mai diplomat o sa castigi ceva? Mai mult pierzi decat castigi. Pierzi demnitate, pierzi respect. Impune-ti atitudinea si respectul. Castiga-l si atunci ma vei castiga. Doar ca imi spui cu jumatate de gura ca trebuia sa fac altfel nu ma face deloc sa ma schimb.

Abia astepti sa te certi cu cineva vad ca...

Acest post a fost scris impreuna cu cealalta personalitate a mea, prea complexa sa o intelegi. Vai dar ce cuplu minunat ai in tine :) Ce atractie irezistibila este intre cele doua incat se completeaza reciproc....

18 decembrie 1989-2007

Am devenit melancolic, nostalgic dupa unele evenimente. Zambete afisate in unele poze mi-au adus aminte ce perioade faine au fost uneori.

In continuare am o presimtire, o presimtire ca voi apuca o cale pe care nu multi si-ar fi inchipuit-o. Nu ma intrebati ca nici eu nu stiu exact ce voi face. Peste vreo doua luni vedem ce o sa se intample...Doar e acolo undeva un galme ca iar voi apuca un drum greu de urcat.

Cred ca vreau prea multe si prea repede. Asa sunt eu acum, mai nerabdator, nu vreau sa-mi pierd vremea facand ceva neinteresant. Sau vreau sa-mi traiesc fiecare moment fara macar sa pot clipi? Am constatat mai demult ca vremea trece repede. Daca e asa, atunci eu vreau sa am o viteza mai mare decat are timpul meu. Vreau sa castig cursa si am de gand sa fac cum imi dicteaza spiritul. Nu vreau sa regret ca am luat o decizie pentru ca am ascultat de altcineva. Daca e asa atunci vreau sa o fac de mana mea. Intelegi tu?

Astea fiind spuse nu imi cer scuze ca nu am mai scris de demult pe aici. A fost decizia mea si asta (sic).

Stiu ca inca va e dor de mine. Doar nu trageti asa tare de maneca blogului asta ca mi-l rupeti :)

Aaa si inca ceva. Pentru zilele beeeeep, astept pe comentarii niste pile de de la voi de unde as putea cumpara ceva care face kabuuum sau pac-pac-pac-pac-etc...Uneori as avea asa o satisfactie suprema sa beeeeeeep.


P.S. In 16 decembrie 1989 a inceput revolutia la Timisoara. In caz ca uitati in fiecare zi de ce traiti putand sa spuneti ce vreti.

Ce faci?

Imi doresc sa merg in nord sa vad aurora boreala. Sa pot dansa cu degetele impreuna cu culorile. Sa pot atinge cerul cu ochii si mainile. Sa imi intre in suflet bucuria vederii frumosului dat de Dumnezeu.

Zbor in avionul de aur...

Iarna sa ma obosesc pe ski-uri si sa fac urme in zapada pe care sa le vad din departare. Sa zambesc si sa exclam cat de frumos e sus de tot. Sus sa fiu ca apoi sa ajung jos cat mai repede. De acolo sa o apuc din nou in sus cu greutatea pe umeri. O vesnicie sa dureze urcusul si apoi bucuria prea scurta de a fi ajuns sus.

00.00 fara 15. Plec la Opera.

Art.1
.
Acestea sunt niste randuri de cuvinte scrise intr-o noapte de decembre 2007. Ce face nostalgia si melancolia? Emotii care sunt aduse intr-o vreme cand nu faci mai nimic interesant. Exact ca si cand ne-am trezi dimineata, am mai sta in acea stare de bine sau am iesi imediat ca sa facem mai departe ce ne-am propus. Bullshit-uri...iar...Nu-i nimic, e plina lumea de ele.

Art.nedefinit

Chiar in acest moment un server imi inregistreaza urmele pe care le las pe aceasta retea enorma de informatie (despre web vorbesc). Cineva analizeaza fiecare cuvant al meu fara ca eu sa stiu. Nu , nu sunt paranoic cum ati crede. Fiecare dintre voi cei care crieti, cautati, va uitati la anumite poze, postati anumite poze, intr-un cuvant tot ceea ce faceti este preluat si analizat in functie de ceea ce-si doreste sa afle sau sa asambleze in conexiuni. Marile companii precum yahoo finanteaza anumite studii care au nevoie de datele stranse pe aceasta retea imensa. Proiectul "We feel fine" e un asemenea exemplu. S-au strans cuvinte scrise de bloggeri, poze postate, datele cand au fost postate si s-au facut corelatii cu meteorologia. Toate astea fara ca voi sa stiti ca orice cuvant ati scris a fost inregistrat si datele au fost folosite pentru a face un "pattern" din ceea ce simte fiecare om. Concluzia e ca toate sentimentele oamenilor se aseamana mai mult sau mai putin. Fiecare scrie in felul lui ceea ce simte si la final putem afla cine s-a simtit de ex bucuros intr-o anumita data. Indiferent de diferentele religioase, de sex, de rasa, etc. toti oamenii se aseamana.

Art.2
.
Sa zicem ca esti nemultumit. Ce te-a adus in starea asta? Ce faci sa schimbi asta? Ce te face sa crezi ca nu vei reusi sa afli solutia? Stii ca daca iti propui sa faci ceea ce vrei sa faci ai sa reusesti indiferent de obstacolele care ti se vor opune in cale? Atunci de ce mai stai pe ganduri? Du-te implineste-ti visul!
.

Art.3
.

Revino aici dupa ce ti-ai implinit visul.Apoi.
Da click pe poze!
Prima---iti trebuie timp sa te poti uita. Istorisiri adevarate.
A doua---Cu ce te poate ajuta internet-ul. Sunt mai multe pagini.