Coincidente ? Veni-v-or?

Mergi greu pe ulite triste innoptate. Cu frunze de toate culorile umede, cu noroi pe ele, cu balti pe drum. Esti cu gandul la ceva care te-a pus pe ganduri. Cu cat te gandesti mai mult si cu cat strabati mai mult timp privirea ti se incrunta, sprancenele se strang dupa modelul muschilor pielii. Oftezi dupa un anumit timp si te mai relaxezi putin. Apoi dupa un timp incepi sa ti se umezeasca ochii pentru ca ai realizat ca s-a intamplat ceea ce ai si crezut ca a fost. Nu mai e nicio ceatza in fata gandurilor, totul e limpede si e exact cum nu trebuia sa se intample. Cuvintele ies mai rar si mai putin apasat. Toate sunt cuvinte simple, eficiente in a spune nimic. Ai chef doar sa scapi de actuala situatie in care esti. Vrei sa fii altundeva unde ti-ar fi mai bine. Pasii incep sa se intetzeasca deoarece ai in minte exact locul in care ai vrea sa fii si cu cine. Vrei sa tragi fermoarul cuvintelor care iti descriu supararea. Si totusi simti ca e in zadar. Deoarece s-a petrecut de demult, chiar de mult timp trecut. Si chiar nu mai are rost. Acum. Si incepi cu un subiect diferit. Incerci sa-l faci un subiect placut de discutat dar nu poti sa nu te gandesti la ceea ce e in tine. Pleci apoi inapoi pe acelasi drum gri, urat. Si parca ai vrea doar un lucru sa ti se intample sa te bucure. Orice lucru neinsemnat. Sa-ti ofere cineva un gest, o mimica a fetzei care sa-ti dea de inteles ceva, un zambet. Dar e greu de obtinut intr-un oras cu oameni frigurosi imbracati in negru si cu privirea in pamant. Nu ti-ai dori sa fii acum in alt loc? (pasind pe drumuri din capitale europene?)

Astept weekendul sa vad ce se intampla...ramane de vazut daca se adeveresc coincidentele...