Si bloggarii au o viatza pe care-o traiesc

si ei sunt oameni. ei poate unii is niste animale dar eu inclin sa cred ca sunt niste oameni mai domesticiti :) Asta daca v-ati intrebat unde-am disparut.


j'avais recontre mes amis que je n'ai pas vu depuis longtemps. c'etait comme j'avais parle hier avec eux...etrange

vineri am fost intr-o zona crepusculara...chiar nu stiu ce s-a intamplat.parca toti neuronii mi-au fugit de-acasa. Doar o mostra: 6 oameni pe o terasa in unirii.Luci zice: L-am vazut pe Virgil Lantu. Eu: Cum? l-ai plimbat pe Virgil Iantu? Concluzie: toata lumea pe sub masa de ras. Eu in mintea mea : cool, is cel mai idiot din lume...Luci: bah nu stiu ce ii cu tine, parca esti scos din viteza

sambata a inceput cu o dimineatza ploioasa...ce se putea face? mers in mall. 3 ore pana acolo si inapoi. a venit seara si au inceput probele de sunet. narcisa suciu cantand "eu si cu tine", tobe care speriau lumea asezata linistita in piatza unirii...soarele care-a rasarit brusc scotzand sunete de uimire in fatza frumosului naturii (dupa ploaie vine soare); ceva grup local care-a cantat superfain si apoi search-ul in marea de oameni a celor care venisera avec moi. Apoi momente faine IRIS (intre timp a venit frigu si-am disparut din peisaj) si apoi Uriah heep. Plecat venit inapoi si vazut oamenii bucurosi de londonezi.

sambata seara a fost un moment. cand mi-am dat seama, cand a clipit beculetzu din creier, cand am stiut ce trebuie sa fac. 10 de minute din centru pana in complex ( mai repede ca un taxi cred ca am fost).

Apres une caffe aromatisee, duminica fost-am sa-i vad opera lui dali la muzeu. don quijote, dante, religie si-alte subiecte mai tabu sau nu. "Lupta cu furtunurile de vin"...meseriash tablou...

alte amintiri trecute in viteza copacilor disparuti la multi km in spate. alt apus de soare care mai incheie o zi si ii deschide usa noptii.

Si da...si bloggarii au o viatza...