"La vie est belle"

Eu sunt unic. Sau sunt doar o jumatate? Si cealalta unde e? Cauta-ma tu.

Zboara gandul in seara asta...

Stam intr-un colt al unei camere unde suntem mai multi oameni. Stau pe o canapea ghemuit cu picioarele sus pe canapea si uitandu-ma cu zambetul pe buze la toti acei din jurul meu. Si se face ca toti se simt bine. Afara ploua si e racoare de vara. Inauntru e cald; cald de la vorbele si zambetele lor. Unii se strang in brate, altii isi cauta ceva de baut ori mancare. Unii stau pe jos intinsi. Si apoi ma uit atent la toti. Trec pe la toti si ma mai uit o data. Si ii zambesc. Doar pentru ca e acolo cu mine in incaperea aceea. Ma duc sa bat cateva note la pian. Si apoi incerc sa o ajut pe Anja la pictat ceva. Il ajut pe Ryiu sa scrie cateva expresii in romana si apoi ma duc sa ma uit la stropi de ploaie cum cad. E totul asa normal, calm, simplu. Parca nici nu a fost ieri.

Un minut stau sa privesc si aud o intrebare in spatele meu. "La ce te gandesti?" Si apare langa mine. Imi zambeste subtil. Ii intorc zambetul. In sinea mea: "La tot si la nimic" Ii raspund ca ma simt foarte bine inconjurat de ei si ca starea mea isi doreste calmul. Dintotdeauna am fost un tip calm si cand sunt nelinistit nu sunt in pielea mea. Cu o cana de ceai cald ma priveste fara sa schiteze nici un gest. Imi spune ca ii place mult la munte. E totul verde si asta o face mai puternica pentru multele zile in care are nevoie de resurse. Ne-a prins ploaia un pic pe drum si acum e cu un prosop in jurul gatului. Firele de par uscate printre cele umede ii dau un aer domol. Isi pune capul pe umarul meu si ii spun sa ne asezam pe jos. Uitandu-ne tot timpul afara, fara sa ne uitam unul la altul ne-am asezat. S-a asezat cu spatele pe pieptul meu. Stie ca am gandul departe. Imi pun mainile peste ale ei ca sa ma incalzesc de la ea. Pare atat de fragila...Stam acolo si vorbim despre viata fiecaruia. Toti din spatele nostru isi fac ocheade scurte ca sa se uite toti la noi. Zambesc. Ii vad cu ochii mintii. Imi place sentimentul. Si ne spunem ce am invatat fiecare din unele intamplari. Mai cate o intamplare care smulge cate-un suras. Se face frig. Cer o patura ca sa ne invelim. Nu vrem sa ne ridicam. E mult prea bine pentru o zi la munte. Ce lin curge viata. Parca e o muzica din ceruri. Niciunul dintre noi nu se gandeste la ce va fi.

Continuare?...