Ne chinuim atat sa comvingem pe altii ca avem dreptate, ca parerea noastra e cea care conteaza. Ne creem o luma proprie pe care ajungem de cele mai multe ori doar noi sa o intelegem.. Gresim..
Ce ma sperie insa e ca daca as muri acum nu ai intelege nimic din lumea mea. Nu ai stii ce era important pentru mine si nici macar nu ai sti de unde sa incepi sa ma descoperi.
Nu ai sti ca pot plange noaptea pentru ca nu ma inteleg. Nu ai sti ca viata mea inseamna mai mult decat ce iti ofer tie uneori pe tava . Nu ai sti gandurile mele si visele … nu ai sti pe cine iubesc si pe cine am iubit, pe cine vreau langa mine si pe cine chiar am ( uneori nici eu nu sunt asa e sigur de partea asta ), nu ai sti cu cine am pierdut nopti fumand in nestire..povestind, repovestind, aparent discutand aiurea, alteori chiar cert aiurea..
Da, nu as vrea sa mor~ Nu as vrea pentru ca nu ai sti sa ma descoperi si asta ma sperie. Nu vreau sa fiu inventat sperand ca m-ai dibuit aproximativ.
Si ma mai sperie faptul ca din comoditate (cazul cel mai bun ) vei improviza si ma vei supra-proiecta …
Da, nu vreau! Stau aici intre carti, perne, agende, haine, cduri, toate aruncate aiurea in acest pat dublu unde imi vars trupul golit de vlaga insa inca imbibat cu ganduri.. la ce bun?
da e un monolog nervos din care se desprinde timid o viata sufleteasca…cu elementele ei disparate ce se intretes..
vreau sa dorm.. vreau sa pot visa.. nu ma mai vreau asa departe de mine...noapte buna