astenie tomnatica
se simte in aer. se simte uscatul verii cum se duce. vine incet cu cate-o frunza ce mai apare sub talpa pantofului tau. o auzi cum scrasneste si-ti aduci aminte de copilarie cum alergai de nebun prin frunze mii prin parc.
mai vine cu un mic cadou, cu o insignifianta incordare a unui muschi al fetei care o tradeaza. vine ea, nu intarzie. va fi prea frig sa nu ajunga.
tine minte privirea ei. tine minte cum se baga pe sub pielea ta incet si sigur.
indiferent cum ar fi. retine clipa. daca o redai mai tarziu va fi de neimaginat ce-ti va aduce.
1 comentarii:
si totusi ... e frumoasa toamna , cand razele soarelui, parca mai stralucitoare, iti mangaie obrajii, intr-o plimbare pe aleile unui parc, in adierea vantului care-o anunta cu ravase din frunze ruginii si petale ofilite
Post a Comment