Seara de april 08

Ma desenez cu propria mana. Ma cultiv cu simturile dezvoltate pana acum. Sunt curios si acum chiar. Si maine. Si poimaine. Si raspoimaine voi fi curios.

Nu ma tem de schimbare. Majoritatea o resping. Eu ma arunc in necunoscut pentru ca e mai palpitant. Mai agitat si mai nelinistit sunt. Simturile mi se ascut si sunt mai agil ca oricand. Zambesc ca si cum stiu dinainte deznodamantul.

Apoi ma relaxez. Pe malul marii sa stau si sa ma gandesc la toti anii astia de-au trecut. Si briza sa o simt pe frunte cum imi trece printre firele de par. Ma gandesc cat de greu e sus cand urc pe munte si ce usurare sa stiu ca am ajuns jos si ca am reusit sa fac pasul asta. As putea sa-mi petrec fiecare moment de grija pe nisip. Si toate astea s-ar scurge printre degetele de la picioare inapoi in pamant, pentru ca maine sa o iau de la capat dar cu capul sus si surasul pe buze cautand bucuria fiecarei zile.

Avionul de aur ma asteapta sa urc in el. Pentru ca sa ma prabusesc cu el intr-un anumit loc din lume unde sa iubesc sa stau. De unde nu mai pot fugi si si daca ar fi asa sa nu-mi doresc asta.

Imi doresc sa fug, sa nu raman in rand cu lumea, sa fiu eu cel care sa va arat primul rasaritul soarelui. Desi acum sunt cu 6 ore in urma tarii soarelui rasare.

Voi fi, sunt, am fost.

q.e.d.

P.S. Bursucii stau la umbra si mananca mere.