Ep.3

Era dimineata pe la 10. Eram in Paris. Racoarea isi facea simtita prezenta. Razele soarelui incepeau sa incalzeasca putin aerul. Eam infofoliti bine. Aveam o directie precisa unde sa mergem. Ne-am indreptat incet spre statie ca si cum asa ar fi normal sa se intample totul. Seren. Parca pluteam. Desi ne dureau oasele si muschii stiam ca va fi frumos si azi. Ne-am luat tichete si am intrat jos. Parca nimic nu putea sa ne supere. Aveam o stare de spirit foarte buna. Abia asteptam sa ajungem sa vedem alte locuri...Am luat metroul. Acelasi in fiecare zi dintr-o statie descoperita in aerul tare de dimineata. Ne-am asezat infofolind-ne si mai tare in scaune. Si ne uitam pe geamul aburit. Inca o statie si inca una. Dar cineva a aparut. Cineva de la care nu-ti poti lua ochii. Era o fata foarte frumoasa. De culoare. Era cu inca 3 prieteni. S-a asezat cu fata catre mine fara sa ma bage in seama. Desi nu arata ca ar fi iubita cuiva, arata atat de frumoasa incat nu ai fi crezut ca nu ar avea vreun iubit. Cum s-au inchis usile s-au oprit si vorbele dintre cei 4. Asteptau si ei sa ajunga la destinatie. Dar eu nu puteam sa nu ma uit la ea. Simteam ca pierd ceva, ca pierd secunde pretioase daca nu ma uit la ea. S-a uitat si ea si m-a observat. Incet mi-am retras privirea si si-a dat seama. Iar am privit-o si parca era un magnet. De care nu-ti poti lua ochii. Avea asa...un aer periculos dar gingas. Era totusi o fata care emana un gust periculos de dulce. Aveam impresia ca are nevoia sa se simta iubita de cineva, sa nu mai traiasca in mediul acela in care era. Uneori imi spunea privirea ei ca merge la scoala si e printre cei mai buni. Alteori era rebela si nu stiai cum va reactiona in urmatoarea secunda. Ne-am mai privit de cateva ori dar nu insistent. Mi-a trecut prin gand sa merg la ea si sa intru in vorba cu ea. Sau cum sa fac sa ii dau de inteles ca as vrea sa stau macar de vorba cu ea pret de cateva fraze...Dar cel mai frumos si inocent moment a fost cand a trebuit sa cobor. Cu un mic regret am coborat ultimul uitandu-ma tot timpul la ea fara sa tin cont ca s-ar putea uita si restul la mine. S-a uitat si ea. Nu am schitat niciun gest si totusi cred ca a inteles in final. Si-a aruncat o privire dupa mine in timp ce eu mi-am intors capul sa o mai vad o data de pe peronul statiei de metrou parizian. Si am zambit spunandu-mi: surprize de unde nu te astepti...


la fel ca pistruiata roscata creatza din tramvaiul dinspre casa


sau ca fata cea timida care ma urmarea pana luam coltul...

Ep. 2

Am deschis usa si am intrat intr-o camera. O camera de hotel plictisita si posomorata. Jaluzele putin prafuite stau la geamuri. Scaune lipsite de culoare si mmm....e un aer uscat. E destul de greu de respirat. Instinctiv geamul il deschid. Inchid usa. Apoi ma duc sa vad cum e in baie. Aceeasi atmosfera neatragatoare. Sunt obosit tare si decid sa fac un dus. Dupa 15 minute parca a disparut acel aer greu. Ploaia s-a sfarsit asa ca imi vine o idee. Vazusem o bicicleta si am intrebat daca pot sa o imprumut. Mi s-a spus ca e in regula asa ca in 5 min sunt in plina actiune. Ma plimb prin centrul orasului si vad oameni in costume care sunt pe skateboard-uri in adidasi. Se aude o muzica de langa o benzinarie. E doar europa fm cu o melodie foarte faina.

Ma intorc si am o surpriza. A aparut ceva nou in camera mea de hotel. E o geanta diplomat neagra din piele cu numele meu atasat pe maner. Ma intreb cine a intrat la mine in camera? Intreb la receptie dar nimeni nu stie nimic. O deschid sa vad ce e inauntru. Si am o surpriza de proportii...

continuare...

"La vie est belle"

Eu sunt unic. Sau sunt doar o jumatate? Si cealalta unde e? Cauta-ma tu.

Zboara gandul in seara asta...

Stam intr-un colt al unei camere unde suntem mai multi oameni. Stau pe o canapea ghemuit cu picioarele sus pe canapea si uitandu-ma cu zambetul pe buze la toti acei din jurul meu. Si se face ca toti se simt bine. Afara ploua si e racoare de vara. Inauntru e cald; cald de la vorbele si zambetele lor. Unii se strang in brate, altii isi cauta ceva de baut ori mancare. Unii stau pe jos intinsi. Si apoi ma uit atent la toti. Trec pe la toti si ma mai uit o data. Si ii zambesc. Doar pentru ca e acolo cu mine in incaperea aceea. Ma duc sa bat cateva note la pian. Si apoi incerc sa o ajut pe Anja la pictat ceva. Il ajut pe Ryiu sa scrie cateva expresii in romana si apoi ma duc sa ma uit la stropi de ploaie cum cad. E totul asa normal, calm, simplu. Parca nici nu a fost ieri.

Un minut stau sa privesc si aud o intrebare in spatele meu. "La ce te gandesti?" Si apare langa mine. Imi zambeste subtil. Ii intorc zambetul. In sinea mea: "La tot si la nimic" Ii raspund ca ma simt foarte bine inconjurat de ei si ca starea mea isi doreste calmul. Dintotdeauna am fost un tip calm si cand sunt nelinistit nu sunt in pielea mea. Cu o cana de ceai cald ma priveste fara sa schiteze nici un gest. Imi spune ca ii place mult la munte. E totul verde si asta o face mai puternica pentru multele zile in care are nevoie de resurse. Ne-a prins ploaia un pic pe drum si acum e cu un prosop in jurul gatului. Firele de par uscate printre cele umede ii dau un aer domol. Isi pune capul pe umarul meu si ii spun sa ne asezam pe jos. Uitandu-ne tot timpul afara, fara sa ne uitam unul la altul ne-am asezat. S-a asezat cu spatele pe pieptul meu. Stie ca am gandul departe. Imi pun mainile peste ale ei ca sa ma incalzesc de la ea. Pare atat de fragila...Stam acolo si vorbim despre viata fiecaruia. Toti din spatele nostru isi fac ocheade scurte ca sa se uite toti la noi. Zambesc. Ii vad cu ochii mintii. Imi place sentimentul. Si ne spunem ce am invatat fiecare din unele intamplari. Mai cate o intamplare care smulge cate-un suras. Se face frig. Cer o patura ca sa ne invelim. Nu vrem sa ne ridicam. E mult prea bine pentru o zi la munte. Ce lin curge viata. Parca e o muzica din ceruri. Niciunul dintre noi nu se gandeste la ce va fi.

Continuare?...